File de memorie evreiasca

Concursul se adreseaza elevilor din licee, scoli si cluburi ale copiilor cu varste intre 12-18 ani.Activitatea se desfasoara in parteneriat cu Palatul Copiilor Galati.
Activitatea 1. – 27 ianuarie – Ziua comemorarii victimelor Holocaustului. Elevii clasei a XII-a E coordonati de d-nele prof. Mardare Liliana, Vasilache Mariana, au depus lumanari albe la monumentul comemorativ al victimelor Holocaustului din orasul Tecuci.

Activitatea 2 –  HOLOCAUSTUL – SOLUTIA FINALA? – parte din proiectul FILE DE MEMORIE EVREIASCĂ. Activitatea a avut ca și scop sensibilizarea elevilor și informarea lor despre tragedia din timpul celui de-II-lea Razboi Mondial care s-a soldat cu moartea a peste 6 milioane de evrei din Europa Continentala. Elevii coordonați de d-nele prof. Mardare Liliana, Vasilache Mariana, Mușat Carla, Masgras Simona au vizionat un material documentar și mărturiile unor supraviețuitori ai Holocaustului. La sfârșitul activității si-au exprimat gandurile prin realizarea unor postere.

Activitatea 3 – Elevii au scris poezii care au fost trimise spre jurizare la Palatul Copiilor Galați

Holocaustul, iadul sufletelor
Suflete rănit,
De sete gâtuit
De foame slăbit!
Zilnic ai fost bântuit!
 
Milă nu le-a fost
Au zis că n-aveți un rost
Pe lumea lor sumbră
În care vor trăi in umbră.
 
Un om i-a salvat
Pe copii i-a protejat
Aceștia i-au mulțumit
Că le-a permis de au trăit…
 
Demult, demult
Se auzea despre „Cineva”
„Holocaust” îl chema
Pe oameni îi omora
Sau viața le-o distrugea
Multe suflete mâhnite,
De foame chinuite
Și de soartă schingiuite.
Un om bun s-a îndurat,
Pe toți i-a protejat
Și de moarte i-a salvat.
 

Bălan Andrei, clasa a IX-a A Profesională

Holocaustul, căminul iadului

Călăuza gândurilor noastre
se-oprește, se-așază lângă noi,
ne spune povești și ne aduce în fața ochilor
soarta oamenilor nevinovați, ce au murit într-un absurd din cauza unui om crud
Acesta căuta perfecțiune, condus de mânie, crezând că poporul e un cârd.

Cicatricile ce li se odihnesc pe corp dor
Și cu focul năpustit în sufletele lor.
Cu dor de familie, un dor arzător,
ce se simțea la oricine, în interiorul lagărelor.
Și îl poti simți și tu, cel care citesti acum de zor.

Sângele nu mai era sânge, erau lacrimi înșirate,
ce se lasă, ard și fierb, se contopesc
cu suferința și chinul la care au fost supuși,
cu focul din inima mea și a ta.
Nimeni nu voia să-i ajute.
Rămâneau încremeniți, în suferința
unor ghetouri surde și mute.

Lagărele țipă, de prizonieri luați cu arcanul,
Sufletele urlă și nopțile sunt reci…
Acolo unde iadul și-a găsit căminul,
De ești puternic, poți trăi pe veci,
Dacă înduri foametea si chinul.

Dar acum, încerci să numeri zilele și nopțile.
Oamenii de lângă tine care au fost si nu mai sunt.
Pe el îl numești vinovat pentru orori
Când numele i-l rostești, te cuprind fiori.

Deodată, din pieptul nostru ieși un îndemn:
Îmbrătișează-ți visele și acceptă-ți soarta!
Soarta care nu-ți aparține, dar ți s-a dat în dar.
Ascultă poveștile călăuzei,
Și uită cine ai fost, neagă-ți identitatea pentru că nu mai e timp pentru suferință.
Inima ta trebuie să se umple de credință într-un viitor în care nu există neputință.

( Cătălin Starparu, clasa a XI-a B)